frig… atat de frig
si intuneric
si nu reusesc sa ajung la usa
sa fug
sa evadez
sa gasesc un loc cu lumina si caldura
si cu oameni, multi oameni, oameni care zambesc
poate ma molipsesc si eu
poate ma incalzesc de la zambetul lor
poate se face lumina in sufletul meu
lumina, cald si liniste
linistea aceea frumoasa si tandra si draga….
Inclin sa cred ca la nasterea mea ursitoarele mi-au daruit in exces teama de ridicol. Poate ca in doza normala e un lucru bun dar atat de mult…. nu e in regula! Atat de mult incat uneori schimb postul la televizor cand presimt ca cei ce se desfasoara pe micul ecran vor fi intr-o postura jenanta. Dar in viata , din cauza acestei temeri, am pierdut lucruri, sentimente, senzatii, oportunitati. Din frica de ridicol nu am incercat lucruri noi, nu am apasat pe un buton la automatul de cafea pentru ca nu stiam cum functioneaza, nu am intrat prima in discutie intr-un drum de 8 ore cu trenul, nu i-am spus prietenei ca arata ca o paparuda cand s-a imbracata aiurea, nu am dansat si nu am cantat si nu am strigat la concerte, nu am spus NU intr-o relatie ce era oricum pe duca, nu am fumat iarba, nu …. sunt deja prea multe. Incerc sa ma corectez, invat , cu greu si cu eforturi, ca am voie sa gresesc dar trebuie sa incerc, ca e firesc sa nu stiu cum functioneaza nu stiu ce aparatura dar trebuie incercat… altfel nu voi sti niciodata sa le folosesc si tot adaugand butoane dupa butoane pe care nu le apas viata va fi doar un sir de lucruri si fapte si senzatii pe care le-au incercat altii dar eu am renuntat la ele din teama de ridicol .
